Introducerea pe agenda publică a problematicii locuirii din perspectivă de gen în București

La nivelul Bucureștiului, numărul solicitărilor de locuință socială este de ordinul miilor. Coroborând datele din rapoartele de activitate ale primăriilor cu cele primite în urma solicitărilor de informații publice în baza legii 544, totalul cererilor care figurau la primăriile de sector în anii 2013/2014 (incluzând atât cererile reînnoite, cât și cele depuse pentru prima dată) a fost de 9.974, din care 13,1% au fost înaintate de persoane evacuate ca urmare a procesului de retrocedare. Dintre acestea, în decurs de 10 ani (2004-2014) au fost soluționate prin atribuirea de locuințe 1.529.

Siguranța și calitatea locuirii afectează în mod diferit femeile și bărbații, pornind de la inegalitățile structurale dintre aceștia. Un prim aspect al dimensiunii de gen a locuirii este accesul la și deținerea de proprietate. După cum se remarcă în studiul The World’s Women 2010. Trends and Statistics al Departamentului Economic și Social al Națiunilor Unite, datele cu privire la deținerea de proprietate sunt de obicei colectate la nivel de gospodărie, însă atunci când acestea sunt defalcate pe sexul proprietarului, inegalitățile de gen devin evidente (p.169). În România, astfel de date defalcate nu sunt disponibile, deci putem să deducem accesul diferențiat la proprietate din accesul inegal al femeilor și bărbaților la alte tipuri de resurse. În acest sens, indicatori precum nivelul de educație, rata de ocupare, diferența de salarizare și riscul de sărăcie se dovedesc relevanți. Potrivit raportului In work poverty and labour market segmentation (2010), riscul de sărăcie în muncă este corelat printre altele cu un nivel scăzut de educație (43% dintre săracii care muncesc), dar și cu statutul de părinte singur (26% dintre săracii care muncesc) (p.3). În ambele privințe femeile sunt suprareprezentate, acestea având un grad de absolvire a învățământului secundar cu 5,6% mai scăzut ca bărbații[1] și constituind de asemenea 75% dintre familiile monoparentale din România[2].

Cu toate că procentul femeilor care au absolvit o formă de învățământ superior era în 2011 de două ori mai mare decât în 2002, la nivelul populației 44,2% au nivel scăzut de educaţie (primar, gimnazial sau fără şcoală absolvită), 41,4% nivel mediu (posticeal, liceal, profesional sau tehnic de maiştri) şi doar 14,4% nivel superior (INS, Rezultate definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011, 7).

Există o vulnerabilitate locativă accentuată a anumitor categorii de femei, în speță femeile singure cu copii, respectiv femeile singure în vârstă.

Condițiile de locuire precare afectează în mod particular femeile rome. Potrivit  unui studiu din 2014 al European Union Agency for Fundamental Rights (FRA), 84% dintre romii incluși în sondaj, în comparație cu 52% din populația non-roma care locuiește în apropiere, trăiește în condiții de privare locativă (FRA 2014, 31).

Propunere de acțiune publică locală din partea CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate: Introducerea pe agenda publică a problematicii locuirii din perspectivă de gen în București.

În cadrul planului de advocacy cu privire la problematica locuirii din perspectivă de gen CPE a organizat în data de 6 octombrie 2015 o discuție publică la care a invitat reprezentanți ale Direcțiilor Generale de Asistență Socială de la nivel de sectoare, ONG-uri cu adăposturi pentru victime ale violenței și cu servicii pentru persoanele fără adăpost, reprezentanți ai organizațiilor pentru dreptul la locuire și pentru drepturile femeilor rome, persoane din comunități afectate de probleme locative.

Principalele teme de discuție propuse dezbaterii au fost:

-              dimensiunea de gen a locuirii în care s-au abordat problemele locative specifice ale femeilor, printre care: legătura dintre vulnerabilitatea locativă și violența domestică, funcționalitatea și accesibilitatea alternativelor locative în astfel de cazuri; situația specifică a femeilor adulte fără adăpost și a celor evacuate, impactul asupra femeilor al deprivării locative (condiții de locuire precare);

-              efecte la intersecția gen/clasă ale metodologiilor de acordare a ajutoarelor de urgență pentru plata chiriei și a locuințelor sociale prin discutarea criteriilor de departajare în accesul la locuințe sociale și a condițiilor de acordare a ajutoarelor pentru plata chiriei și cum afectează acestea diferite grupuri dezavantajate social;

-              propuneri de creștere a accesibilității locuirii sociale care urmăresc stimularea unui dialog între reprezentanți ai instituțiilor publice locale, ai ONG-urilor din domeniu și ai comunităților afectate de probleme de locuire, în vederea agreării unor soluții pentru creșterea accesibilității locuirii sociale.

La întâlnire au participat peste 30 de persoane care au contribuit la discuție cu experiența și expertiza lor, rezultând un material care adună propunerile de îmbunătățire a accesului la locuințe sociale util și fezabil care va fi propus, mai departe, autorităților publice locale și centrale. Această scrisoare deschisă va fi trimisă în decursul lunii noiembrie 2015, urmând ca în luna decembrie să se stabilească audiențe la autorități pentru a determina care dintre soluțiile propuse sunt fezabile și pot fi puse în aplicare în perioada următoare.

[1] Comisia Europeană. 2012. The current situation of gender equality in Romania – Country Profile, p. 7.

[2] Conform datelor de la recensământul din 2011, familiile monoparentale reprezintă 2,7% din totalul de gospodării – INS, Recensământul populației și al locuitorilor, Volumul IV. Clădiri, Locuințe, Gospodării. Gospodării familiale pe tipuri de nuclee, după numărul copiilor, http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul-iv-cladiri-locuinte-gospodarii/