Maria Cuțarida-Crătunescu a fost o doctoră renumită pe plan internațional, prima femeie medic din România. A lucrat la Spitalul Brâncovenesc, Spitalul Filantropia și Fabrica de Tutun din București (s-a ocupat de asistența medicală a 2000 de muncitoare). În 1897 inițiază înființarea societăților Leagănul și Societatea Maternă. În 1898 devine vicepreședinte a societății Cultura și ajutorul femeii. În 1899 la Fabrica de Tutun pune bazele primei creșe interne de fabrică din România care oferea ajutor mamelor muncitoare cu copii. A participat la congrese internaționale medicale și feministe (1900 - Paris, 1907 - Bruxelles, 1910 - Copenhaga).
Hermina Walch-Kaminski promotoare a igienei sociale, preocupată în mod deosebit de medicina socială, fiind prima femeie medic cu doctoratul obținut în țară, cu o teză amplă, în care își valorifică și experiența didactică: „Studiu asupra stării higienice a Școlilor publice din București”. În 1897 devine medic al Fabricii de tutun și chibrituri, ocupându-se de un număr mare de femei muncitoare. A fost, totodată, membră fondatoare a Societății pentru profilaxia tuberculozei și a activat ca membru în conducerea societății Crucea Roșie.
Zsófia Torma a fost o arheoloagă, antropoloagă și paleontoloagă de origine maghiară. A fost prima femeie care, pe 24 mai 1899 a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea din Cluj, fiind totodată și prima femeie arheolog din Transilvania. Torma a fost prima care a descoperit cultura neolitică din Turdaș și a atras atenția asupra legăturii dintre simbolurile din Turdaș și a alfabetizării asirian-babiloniană. A lucrat în Turdaș timp de 20 de ani, cu mai mult de 30 de ani înainte de explorarea culturii Vinca-Turdaș din anul 1908. Obiectele descoperite au fost, apoi, distribuite muzeelor din Berlin, Mainz, München și Cluj. Torma și-a desfășurat cea mai mare parte a activității la Orăștie, unde a și creat un muzeu de arheologie și etnografie.
Ecaterina Raicoviceanu este prima femeie ziarist profesionist din România și o militantă pentru drepturile femeilor. A colaborat, de multe ori sub pseudonimul Fulmen, cu marile ziare ale timpului, precum Adevărul, Dimineața, Facla, Rampa ș.a. Ecaterina se înrolează ca voluntar în Crucea Roșie, pentru a îngriji răniții și bolnavii din spitalele din București. În acea perioadă scrie ”Jurnalul unei surori de caritate”, în care povestește trăirile sale și ale colegelor din spitale, fiind o lucrare importantă despre devotamentul și puterea femeilor române pe timpul primei conflagrații mondiale. Jurnalul include și relatări despre vizita Reginei Maria și Principesa Elisabeta, venite să ajute răniții. A fost recunoscută și felicitată pentru curajul și munca depuse.
Vera Myller este matematiciană română, prima femeie profesoară universitară din România. Din ianuarie 1911, a fost încadrată conferențiară titulară la Catedra de Matematici Elementare, iar peste doi ani, la 16 noiembrie 1918, a fost numită profesoară titulară la Catedra de Teoria Funcțiilor. Vera Myller a fost prima femeie care a ocupat această poziție în sistemul universitar din România, profesand in aceasta functie până la ieșirea la pensie, în 1948. A făcut parte din comitetul de conducere al Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române, care a aparut în luna iulie 1918 . Aceasta a susținut memorii trimise Parlamentului și Reginei, care cereau emanciparea civilă și politică a femeilor.
Ella Negruzzi a fost o militantă feministă, avocată și publicistă. După ce a obținut licența în istorie, filozofie și drept în cadrul Universității din Iași, a devenit prima femeie din România care a obținut dreptul de a pleda în baroul avocaților de la Galați și Iași. În 1913, după absolvirea facultății, a devenit prima femeie care a încercat să se înscrie la examenul de admitere în avocatură la Iași. Deși acceptată în primă fază, cererea a fost respinsă pe motiv că femeilor nu li se permitea să fie participanți publici și li se interzicea în mod specific să practice dreptul. Decizia baroului a născut polemici aprinse în societate. Ella Negruzzi nu a renunțat după primul răspuns negativ și a trimis alte două cereri. Pentru fiecare răspuns negativ a luptat cu sistemul pe cale legislativă, reușind să-l învingă cu propriile arme.
Sylvia Hoișie a fost unul dintre medicii cercetători români care au participat la inventarea polidinului. Cunoscută drept “mama” acestui produs, sau “doamna Polidin”, Sylvia Hoișie și-a dedicat mai bine de jumătate din viață activității de cercetare în domeniul sănătății publice din România. A murit pe 25 mai 2022 la Iași. DIn istoria polidinului: „L-am testat pe noi. Ne-am injectat șase zile la rând câte 2 ml de Polidin și toate reacțiile au fost bune. Și așa am primit dreptul de a-l produce.” În anii 70, Institutul Cantacuzino din Iași a fost dotat cu mașini de fiolat și aparatură modernă pentru perioada respectivă, în vederea facilitării producției de polidin. Sylvia Hoișie a ieșit la pensie în anul 2003. Producția de polidin a continuat până în anul 2012, iar în anul 2013 filiala Institutului Cantacuzino de la Iași și-a închis porțile.
Website-ul Coaliției pentru Egalitate de Gen a fost actualizat în cadrul proiectului EGALIS: Egalitate de gen prin schimbare socială și educație, derulat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), în parteneriat cu Asociația Front, Societatea Cultural Științifică de Analize Feministe AnA (AnA), Asociația Centrul de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului (ACTEDO), Asociația PLURAL și Asociația SEXUL versus BARZA, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui site nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.
