Maria Cuțarida-Crătunescu a fost o doctoră renumită pe plan internațional, prima femeie medic din România. A lucrat la Spitalul Brâncovenesc, Spitalul Filantropia și Fabrica de Tutun din București (s-a ocupat de asistența medicală a 2000 de muncitoare). În 1897 inițiază înființarea societăților Leagănul și Societatea Maternă. În 1898 devine vicepreședinte a societății Cultura și ajutorul femeii. În 1899 la Fabrica de Tutun pune bazele primei creșe interne de fabrică din România care oferea ajutor mamelor muncitoare cu copii. A participat la congrese internaționale medicale și feministe (1900 - Paris, 1907 - Bruxelles, 1910 - Copenhaga).
Hermina Walch-Kaminski promotoare a igienei sociale, preocupată în mod deosebit de medicina socială, fiind prima femeie medic cu doctoratul obținut în țară, cu o teză amplă, în care își valorifică și experiența didactică: „Studiu asupra stării higienice a Școlilor publice din București”. În 1897 devine medic al Fabricii de tutun și chibrituri, ocupându-se de un număr mare de femei muncitoare. A fost, totodată, membră fondatoare a Societății pentru profilaxia tuberculozei și a activat ca membru în conducerea societății Crucea Roșie.
Zsófia Torma a fost o arheoloagă, antropoloagă și paleontoloagă de origine maghiară. A fost prima femeie care, pe 24 mai 1899 a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea din Cluj, fiind totodată și prima femeie arheolog din Transilvania. Torma a fost prima care a descoperit cultura neolitică din Turdaș și a atras atenția asupra legăturii dintre simbolurile din Turdaș și a alfabetizării asirian-babiloniană. A lucrat în Turdaș timp de 20 de ani, cu mai mult de 30 de ani înainte de explorarea culturii Vinca-Turdaș din anul 1908. Obiectele descoperite au fost, apoi, distribuite muzeelor din Berlin, Mainz, München și Cluj. Torma și-a desfășurat cea mai mare parte a activității la Orăștie, unde a și creat un muzeu de arheologie și etnografie.
Ecaterina Raicoviceanu este prima femeie ziarist profesionist din România și o militantă pentru drepturile femeilor. A colaborat, de multe ori sub pseudonimul Fulmen, cu marile ziare ale timpului, precum Adevărul, Dimineața, Facla, Rampa ș.a. Ecaterina se înrolează ca voluntar în Crucea Roșie, pentru a îngriji răniții și bolnavii din spitalele din București. În acea perioadă scrie ”Jurnalul unei surori de caritate”, în care povestește trăirile sale și ale colegelor din spitale, fiind o lucrare importantă despre devotamentul și puterea femeilor române pe timpul primei conflagrații mondiale. Jurnalul include și relatări despre vizita Reginei Maria și Principesa Elisabeta, venite să ajute răniții. A fost recunoscută și felicitată pentru curajul și munca depuse.
Vera Myller este matematiciană română, prima femeie profesoară universitară din România. Din ianuarie 1911, a fost încadrată conferențiară titulară la Catedra de Matematici Elementare, iar peste doi ani, la 16 noiembrie 1918, a fost numită profesoară titulară la Catedra de Teoria Funcțiilor. Vera Myller a fost prima femeie care a ocupat această poziție în sistemul universitar din România, profesand in aceasta functie până la ieșirea la pensie, în 1948. A făcut parte din comitetul de conducere al Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Române, care a aparut în luna iulie 1918 . Aceasta a susținut memorii trimise Parlamentului și Reginei, care cereau emanciparea civilă și politică a femeilor.
Ella Negruzzi a fost o militantă feministă, avocată și publicistă. După ce a obținut licența în istorie, filozofie și drept în cadrul Universității din Iași, a devenit prima femeie din România care a obținut dreptul de a pleda în baroul avocaților de la Galați și Iași. În 1913, după absolvirea facultății, a devenit prima femeie care a încercat să se înscrie la examenul de admitere în avocatură la Iași. Deși acceptată în primă fază, cererea a fost respinsă pe motiv că femeilor nu li se permitea să fie participanți publici și li se interzicea în mod specific să practice dreptul. Decizia baroului a născut polemici aprinse în societate. Ella Negruzzi nu a renunțat după primul răspuns negativ și a trimis alte două cereri. Pentru fiecare răspuns negativ a luptat cu sistemul pe cale legislativă, reușind să-l învingă cu propriile arme.
Sylvia Hoișie a fost unul dintre medicii cercetători români care au participat la inventarea polidinului. Cunoscută drept “mama” acestui produs, sau “doamna Polidin”, Sylvia Hoișie și-a dedicat mai bine de jumătate din viață activității de cercetare în domeniul sănătății publice din România. A murit pe 25 mai 2022 la Iași. DIn istoria polidinului: „L-am testat pe noi. Ne-am injectat șase zile la rând câte 2 ml de Polidin și toate reacțiile au fost bune. Și așa am primit dreptul de a-l produce.” În anii 70, Institutul Cantacuzino din Iași a fost dotat cu mașini de fiolat și aparatură modernă pentru perioada respectivă, în vederea facilitării producției de polidin. Sylvia Hoișie a ieșit la pensie în anul 2003. Producția de polidin a continuat până în anul 2012, iar în anul 2013 filiala Institutului Cantacuzino de la Iași și-a închis porțile.
