Reprezentanta Centrului FILIA Andreea Bragă explică astfel:
“Atunci când întrebăm dacă s-au confruntat cu una din situațiile - și dăm 13 exemple detaliate de situații de hărțuire sexuală – glume, bancuri, atingeri nedorite, comentarii umilitoare la adresa unei persoane legate de înfățișarea sa, tendința e ca persoanele care inițial au spus că nu s-au confruntat cu hărțuire sexual să bifeze una din aceste situații. Deci este și o problem de percepție.
Am cerut informații de la universitățile din București și am primit răspuns de la 12 din 33. Au existat doar două sesizări privind hărțuirea sexuală”.
Deși identifică hărțuirea sexuală ca fiind o problemă, marea majoritate nu a raportat cazurile. De ce? În principal de teamă că vor exista repercusiuni dacă va depune plângere, de teamă că va fi expusă public ca victimă a hărțuirii sexuale, dar și pentru că simt că faptele de hărțuire sexuală nu sunt sancționate corespunzător.
1 din 2 respondenți consideră că soluția cea mai bună pentru a preveni și a combate hărțuirea sexuală în universități este introducerea în Codul etic a unor sancțiuni clare și proporționale cu faptele de hărțuire sexuală.
Studiul face parte din Campania “Stop hărțuirii sexuale în universități”, care urmărește dezvoltarea unor politici adecvate de prevenire, combatere și sancționare a hărțuirii sexuale în universități.
Sursa: RFI
