Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G.) coordonează campania „Angajatori pentru respect – fără hărțuire la locul de muncă”. Susținută de actori cheie din societatea civilă și factori decidenți din Parlament, campania vizează ratificarea primei convenții internaționale dedicate eliminării hărțuirii la locul de muncă.
În debutul campaniei „Angajatori pentru respect”, A.L.E.G. a publicat un studiu despre limitele cadrului legislativ actual. Acesta cuprinde și o serie de recomandări concrete pentru Parlament, Guvern și angajatori, pentru îmbunătățirea legilor și politicilor publice anti-hărțuire și a aplicării acestora.
Un loc de muncă sigur și sănătos este un mediu lipsit de hărțuire și violență. Deseori, însă, legile și politicile publice legate de siguranța/securitatea la locul de muncă și sănătatea ocupațională, nu abordează riscurile asociate hărțuirii și ignoră aspectele care țin de siguranța și sănătatea psihosocială, accentul fiind pus, de cele mai multe ori, strict pe aspecte fizice.
Violența și hărțuirea în lumea muncii afectează lucrătorii din toate sectoarele ocupaționale, atât din mediul privat, cât și public, indiferent de existența unui contract de muncă sau de tipul acestuia, atât în interiorul cât și în afara locului fizic în care munca este prestată. Pentru a fi eficiente, legile și politicile pentru condiții de muncă sigure și sănătoase necesită o abordare holistică, incluzivă, integrată și sensibilă la dimensiunea de gen. O astfel de abordare este promovată de Organizația Internațională a Muncii (OIM), mai ales prin standardele Convenției OIM pentru Eliminarea Violenței și a Hărțuirii din Lumea Muncii nr. 190 - convenție a cărei adoptare, în 2019, a fost susținută de către statul român, dar care nu a fost încă ratificată.
Un mediu de lucru sănătos reprezintă, în primul rând, un drept pentru lucrători și lucrătoare, dar este și o necesitate pentru angajatori și stat. Mediile de lucru care tolerează hărţuirea, discriminarea și violența sunt ostile, ceea ce conduce la scăderea performanţei lucrătorilor, absenteism sau fluctuație de personal și, implicit, la scăderea capacității de a contribui la economie.
În ciuda completărilor importante care s-au adus, în România, legislației anti-hărțuire în ultimii doi ani - inclusiv în ceea ce privește obligativitatea angajatorilor de a aplica măsuri de prevenire și de acțiune în vederea prevenirii, combaterii și eliminării hărțuirii sexuale - cadrul legal actual nu prevede cum se va monitoriza și evalua implementarea sa, iar în majoritatea județelor ITM-urile reușesc în foarte mică măsură să monitorizeze respectarea legii. Mai mult, legea ignoră riscul pe care hărțuirea îl are asupra siguranței și sănătății la locul de muncă, precum și vulnerabilitățile stagiarilor, ale ucenicilor, ale voluntarilor și ale lucrătorilor din economia informală, și nu recunoaște efectele și riscurile pe care violența domestică le are asupra siguranței la locul de muncă.
Consolidarea cadrului legislativ și a implementării sale este fundamentală pentru eliminarea violenței și a hărțuirii din lumea muncii. În acest sens, ratificarea Convenției OIM pentru Eliminarea Violenței și a Hărțuirii din Lumea Muncii și alinierea legislației și politicilor publice anti-hărțuire la Recomandarea OIM nr. 206/2019, care completează prevederile Convenției OIM, este esențială. Acest demers ar face ca statul român că intre într-un proces de raportare la intervale regulate cu privire la aplicarea Convenției și să beneficieze de asistență tehnică din partea OIM, dacă este necesar.
