(De Carmen Radu, Asociația Front)
Ministerul Educaţiei împreună cu Ministerul pentru Consultare Publică şi Dialog Civic au organizat în data de 24 martie 2016 „Dezbaterile societăţii civile cu privire la rolul şcolii în formarea tinerilor cetăţeni – disciplinele opţionale”
Înregistrare video aici.
Dezbaterea a fost organizată pe module, fiecare având participanţi din instituţii şi organizaţii non-guvernamentale: Educaţie pentru Sănătate, Educaţie pentru Mediu, Educaţie Civică şi Juridică, modul Educaţie Financiară.
Consiliul Naţional al Elevilor a realizat în 2015 un sondaj reprezentativ la care au răspuns peste 7000 de elevi. Materiile opţionale care prezintă cel mai mare interes pentru tineri: educaţie pentru sănătate, educaţie civică şi juridică, educaţie financiară.
Educaţia pentru Sănătate a fost interesul Coaliţiei pentru Egalitate de Gen. Am reamintit Apelul nostru din septembrie 2015 pentru introducerea obligatorie a noţiunilor de educaţie sexuală în şcoli. Am propus câteva puncte importante de care sperăm ca Ministerul Educaţiei să ţină cont:
- Având în vedere că disciplina Educaţie pentru Sănătate rămâne opţională, ce măsuri concrete propune Ministerul Educaţiei pentru ca această materie să ajungă la cât mai mulţi elevi? ONG-urile vor continua să ceară rapoarte despre numărul şcolilor în care acest opţional este predat şi numărul elevilor care îl studiază.
- Cum va acţiona Ministerul Educaţiei dacă părinţii sau Biserica vor pune presiune pe elevi ca să nu opteze pentru această materie? Îşi asumă Ministerul o poziţie clară în faţa derapajelor extremiste (promovarea abstinenţei, discursului anti-avort, anti-contracepţie, etc) care, din păcate, şi-au găsit locul în şcoli? Ne amintim de cazul profesorului de religie care a difuzat un film anti-avort şi care nu a primit nicio sancţiune de la Minister sau Inspectorat.
- ONG-urile doresc transparenţă şi vizibilitate asupra conţinutului manualelor şi formarea cadrelor didactice care predau această materie.
Ministerul Educaţiei a reamintit că doar 6% dintre elevi au urmat opţionalul Educaţie pentru Sănătate în anul şcolar 2014-2015. Măsura pe care o propune Ministerul pentru a mări acest procentaj este încurajarea unităţilor de învăţământ de a include acest opţional în oferta lor educaţională şi derularea unor campanii proprii pentru a promova materia. În acelaşi timp, Ministerul recunoaşte că cele mai problematice subiecte pentru cadrele didactice sunt educaţia sexuală şi prevenirea consumului de droguri.
În cadrul discuţiilor, reprezentanţii SECS şi Consiliului Naţional al Elevilor au întărit ideea ca noţiuni de educaţie sexuală să fie predate obligatoriu tuturor elevilor, amintind că obligativitatea educației sexuale în unitățile școlare este recunoscută prin Legea 272/2004 (republicata în 2014) privind protecția și promovarea drepturilor copilului: Art 43, aliniat i, "derularea sistematică în unitatile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor"
Răspunsul domnului ministru Curaj: daca s-ar face obligatorii toate materiile care sunt prevăzute în toate actele normative din România, atunci ar trebui să existe între 38 şi 40 de ore pe săptămână, ceea ce elevii nu ar acccepta.
Pe lângă faptul că Ministerul încalcă legi naţionale şi tratate internaţionale (ţara noastră este semnatară a Programului de Acțiune al Conferinței Internaționale a ONU privind Populația și Dezvoltarea care prevede educație sexuală și servicii de planificare familială accesibile și de calitate pentru toți), argumentul supraîncărcării programei şcolare nu ar trebui să înlocuiască prioritizarea actului educaţional în funcţie de nevoile reale ale elevilor. Ministerul Educaţiei trebuie să reformeze programa şcolară astfel încât să existe timp şi spaţiu pentru o educaţie modernă şi adaptată realităţilor sociale.
În cadrul dezbaterii a fost prezentat un studiu al Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii: Studiul comportamentului de sănătate al copiilor de vârstă şcolară din România 2014 – 2015. Pe site-ul OMS există o aplicaţie mobilă prin care se pot accesa rezultatele din mai multe ţări. Un rezumat a apărut în presă : în România, la vârsta de 15 ani, 33% din băieţi şi 11% din fete şi-au început deja viaţa sexuală, iar 25% dintre aceştia au început-o chiar înainte de 13 ani.
În acelaşi timp, judecătorul Cristi Danileţ - Consiliul Suprem al Magistraturii, a adus în discuţie faptul că infracţiunile sexuale comise de minori sunt în creştere în fiecare an, iar anul trecut au ajuns la cote alarmante.
Argumentele în favoarea predării noţiunilor de educaţie sexuală în şcoli sunt multiple şi arată nevoia urgentă pentru creşterea accesului universal al elevilor la aceste informaţii.
Câteva propuneri clare creionate în cadrul dezbaterii:
- Ministerul Tineretului şi Sportului încurajează utilizarea centrelor de tineret din fiecare localitate, ca spaţii pentru diseminarea informaţiilor.
- Reţeaua Biblionet a bibliotecilor publice a fost identificată, de asemenea, ca spaţiu propice pentru găzduirea şi diseminarea resurselor din domeniu.
- În Galaţi există o iniţiativă de succes prin care unele ore din opţionalul Educaţie pentru Sănătate au fost accesibile inclusiv părinţilor.
- Trebuie luată în considerare inclusiv educaţia „peer to peer”. Tinerii de aceleaşi vârste pot învăţa mai repede unii de la alţii.
- Ministerul Educaţiei va lansa în curând un website care să centralizeze resurse din domeniu. ONG-urile vor fi invitate să trimită studii şi materiale.
- Ministerul Educaţiei consideră necesară o campanie de promovare a acestui opţional printre elevi şi părinţi.
- S-a lansat ideea ca toate materiile opţionale să fie înglobate într-o materie unică.
- Pentru eficienţă, ar trebui să se organizeze ore cu elevi de la mai multe clase, ţinând cont de faptul că pot exista opţiuni diferite printre elevii unei singure clase.
Printre problemele identificate, cea mai gravă pare să fie capacitatea instituţională şi formarea personalului de specialitate. Direcţiile de Sănătate Publică nu mai sprijină unităţile şcolare cu personal medical, acest lucru afectând resursa umană care ar putea susţine ore de Educaţie pentru Sănătate. Iar situaţia asistenţilor medicali şcolari este dificilă în acest moment.
Sperăm ca Ministerul Educaţiei să ţină cont de ideile şi argumentele prezentate în cadrul dezbaterii şi să lucreze împreună cu alte instituţii la depăşirea obstacolelor de ordin instituţional care împiedică elevii României de a avea acces la informaţii vitale pentru sănătatea lor.
În data de 25 martie, reprezentante ale Coaliţiei de Gen au participat la o altă dezbatere, organizată de Ministerul Sănătăţii în contextul "Planului multianual integrat de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate". Planul este în dezbatere publică, mai multe informaţii pot fi accesate pe site-ul instituţiei.
Ministerul Sănătăţii are o poziţie mai fermă şi mai clară decât Ministerul Educaţiei: educaţia pentru sănătate trebuie sa devină obligatorie în toate şcolile din România.
În acest sens, Planul va beneficia de o hotărâre de guvern prin care ministerele implicate vor fi obligate să aloce bugete pentru Educaţia pentru Sănătate.
Însă disciplina va rămâne opţională cel puţin până în anul 2018. Şi probabil mai târziu de-atât, ţinând cont de problemele sistemice ale lipsei de personal specializat şi de descentralizarea bugetelor către autorităţile publice locale.
A fost identificată nevoia de parteneriate locale prin care să poată fi bugetată implicarea asistentelor medicale comunitare sau a moaşelor independente, care ar putea suplini o parte din serviciile de sănătate necesare în mediul rural.
A fost adusă în discuţie necesitatea existenţei unui sistem de monitorizare şi a unui Ghid de referinţă pentru această materie în cadrul Ministerului Educaţiei. Iar Ministerul Sănătăţii doreşte gestionarea unei platforme de resurse educaţionale.
La această dezbatere au fost prezente inclusiv organizaţii care fac presiuni pentru respectarea „dimensiunii morale” în cazul educaţiei privind sexualitatea şi care cer abordarea în etape a componentelor Educaţiei pentru Sănătate, cu educaţia privind sexualitatea programată la vârste mai mari ale elevilor. Sperăm ca Ministerele să ţină cont mai degrabă de cifrele care arată că mulţi dintre tineri îşi încep viaţa sexuală înainte de 13 ani iar România este lideră europeană la sarcinile la adolescente.
În concluzie, salutăm organizarea acestor dezbateri şi deschiderea Ministerelor pentru discuţii cu societatea civilă. Aşteptăm în continuare propuneri concrete şi strategii clare pentru creşterea accesibilităţii noţiunilor de educaţie sexuală în şcoli, inclusiv măsurarea efectelor pe termen mediu şi lung asupra sănătăţii sexuale şi atitudinilor tinerilor în ceea ce priveşte violenţa sexuală şi hărţuirea sexuală, respectul şi egalitatea dintre femei şi bărbaţi, discriminarea pe baza orientărilor sexuale, discriminarea persoanelor infectate cu HIV etc.
În acelaşi timp, ne exprimăm tristeţea şi indignarea că orizontul de timp în care aceste posibile măsuri ar putea deveni realitate este foarte îndepărtat.
