Sunt în politică pentru că sunt iubitor de cărți, de oameni și de date, pentru că sunt antreprenor și pentru că sunt cetățean implicat. Dar mai presus de toate sunt în politică pentru că sunt tată. Arabii se adresează în relațiile apropiate prin raportare la copiii lor, nu la parinți (Sau livresc vorbind, cu hyionimice, nu cu patronimicele.) Oamenii sunt nu doar fii și fiicele cuiva, dar mai ales ei sunt tații și mamele altora. Dacă Abu-Hassan înseamnă Tatăl lui Hassan, eu sunt Abu-Daria. Și văd totul prin lentila aceasta. Sunt tată de fată, și am un copil minunat. O fată care mă surprinde în fiecare zi prin inteligența prin bunătatea, prin intuiția și prin creativitatea ei. Ieri m-a scos la restaurant. “Hai îmbracă-te frumos, că te scot în oraș!” A plătit ea, cu banii economisiți din vacanță. Vreau ca fiica mea să trăiască într-o țară în care ea și celelalte fete să aibă toate șansele de afirmare. Să fie judecate nu după aspect, ci după inteligență și dedicare. Să concureze cu șanse egale în sfera publică, academică și cea de business. Să fie privite ca persoane cu drepturi depline.